Durere si venin .

 ,

Scriu aceste randuri cu speranta ca poate ma va ajuta sa depasesc angoasa care m-a cuprins din niste motive oarecare ,dar,din nefericire pentru mine,au luat amploare si  m-au inchis intr-o carapace din interiorul careia nu stiu ce ,sau cine ma va convinge sa evadez .

In acest moment ,ma aflu in acele clipe de cosmar ,in care ma simt straina de tot ceea ce ma-nconjoara ,exclusa din propria-mi lume.Am vaga impresie ca am evadat de ceva timp de la cotidian,ma tortureaza niste ganduri ingrozitoare,corpul il simt ca pe un bolovan care ma izbeste de realitatea crancena ,pe care ,ori nu sunt gata s-o infrunt,ori dorinta de a-i face fata ramane doar o himera ...

Exista o clipa in viata fiecarui om ,cand se detaseaza de tot ceea ce il inconjoara,cand isi inchide propriul suflet ,cicatricile se deschid,iar durerile provocate ranile exterioare il transforma intr-o stanca ,cu multe suisuri si coborasuri ,dar ,totusi spera ca ,undeva ,candva,va exista acel cineva care ii va arunca "colacul de salvare",altfel ,sufletul uscat,insetat de iubire,se va prabusi in neant  dimensiunea nimicului,depresiei si in final,a mortii...

Speranta moare ultima,altfel sinuciderea sau suportarea oricarei dureri fizice,ar fi prima alternativa ...

Pentru o inima,care nu-si gaseste locul intr-o lume in care a fost aruncata si care poate i-a fost destinata,depresia ,senzatia de incapabilitate ,lipsa sustinerii din partea celor care ar trebui s-o acapareze  cu iubire ,o determina sa se considere un microb al societatii,pe langa un infinit de alti microbi si poate cel mai daunator,picatura care va umple paharul ...

A avea senzatia ca ai multe de spus ,dar nu stii cu ce sa incepi din cauza faptului ca ai putea fi inteles gresit ,iar suferinta s-ar accentua este ingrozitoare,atat fizic ,iar in ceea ce priveste psihicul ,aceasta rana patrunde in dimensiunea paranormalului,creand impresia ca esti aruncat intr-o adanca prapastie ,la capatul careia te vei izbi de abis,iar corpul,  este singurul lucru care te convinge ca suferinta fizica este usturatoare ,pe cand sufletul este prins intr-o panza de paianjen,fiind chiar prada mult asteptata.

Depresia psihica,te impinge la savarsirea unor actiuni care vor avea consecinte  ,de cele mai multe ori grave si te vor marca din punct de vedere fizic,inscriptionandu-te cu rani abisale .

A te lasa prada gandurilor demonice  si a te inchide in propria-ti fiinta,mintea fiind straina de corp,iar sufletul secat de puteri ,te metamorfozeaza intr-un munte de sare,greu de escaladat,plin de remuscari ,o costiinta patata de ganduri contradictorii,iar finalul,va fi fara doar si poate,unul de natura tragica.

Cel mai usturator  moment ,este acela cand esti doborat ca ultima piesa din joc...Toti par impresionati,vor sa te ajute,chiar si aceia care ti-au fost straini o viata.Scopul amestecului cu aceste substante neomogene,nu este binele si propria-ti liniste sufleteasca,ci teama ca veninul din sufletul tau,le va improsca perfecta lor trainicie ...

Impresia ca provoci mila  si ca persoanele dragi apar cu niste scuze penibile si cel mai grav ,mult prea tardive ; e ca si cum esti in timpul unei operatii pe cord deschis,iar bisturiul ti-a patruns mult prea adanc ,pentru a mai putea fi scos ,afectandu-ti putinul ramas .

Te simti ca un actor in propriul tau film,rolul nefiind ales de tine ...Cea mai cumpatata decizie pe care ar trebui sa o adopti ,ar fi aceea de a acorda timp  timpului,in ciuda faptului ca in momentele de suferinta pui pe seama sortii propria-ti nefericire si tinzi sa crezi ca maine va fi mai rau,deoarece asteptarea te ucide lent ,dar sigur ......

Pe cai aspre catre stele !

Miroase a primavara inghetata ,soarele rosu de frig iti face timid cu ochiul ,te patrunde usor si in tacere  cu ghearele delicate si iti zice ca ai pasit in a XX-a iarna ,al XX-lea an ,sfarsitul unui veac  si inceputul unei noi lumi ,plina de maretie si candoare .Inima iti bate sacadat ,dar intr-o directie rectilinie ,acelasi corp este pictat in 20 de culori ,20 de ganduri se pierd pe 20 de zari  necunoscute ,dar mereu pe aceleasi spre care tinzi sa le adulmeci .

Aceeasi privire de copil ,dar cu o ratiune marcata de semnele senectutii  mintale ,imbibata cu lene ,dar,hranita cu speranta ....

Tot ce-i mai bun se apropie,a plecat din gara viselor impreuna cu valiza de incredere ;s-a urcat in trenul plin cu obstacole ,dar destinatia ,va inunda sufletul cu multumire  si va usca nefericirea ; nemurirea sufletului nu va mai fi o himera ,iar ,absurdul mit a lui Sisif,va fi declarat caz inchis ...

Viitor in 2 ...

Inevitabil ,exista in viata fiecarui om,un moment ,cand sa gandeste la cum va arata peste 5 sau 10 ani,pe cine va iubi ,pe cine va uri,cu cine va fi casatorit,cati copii va avea,unde lucreaza...

Toata lumea ar vrea sa-si afle viitorul,pentru a-si schimba prezentul,dar oare astfel,unde si-ar mai gasi loc  nebunia,pasiunea ,frenezia?? 

Orice fiinta rationala,tinde,sa aiba un viitor desprins din clasicele filme americane ,cu un job stabil,casa cu etaj,masina ,garaj ,gradina frumoasa,sotie ideala,copii ideali ...

Fiecare isi doreste ,fara dar si poate,sa se trezeasca alaturi de fiinta iubita,iar toate diminetile ploioase de luni,sa devina prima seara de week-end,caldura trupurilor sa topeasca aerul rece din incaperea plina cu lene,cafeaua usor indulcita,sa vina cu repeziciune la pat,iar hainele ,perfect calcate,sa prinda viteza spre noi ..

Eu ,tu si restul lumii,visam la o iubire din aia epica,inceputul sa fie si sfarsitul,dragostea sa devina o resursa  inepuizabila a Pamantului,sa ne luam abonament la fericire pe termen nelimitat,iar succesul ,sa fie permenent si continuu.

Nimic nu suna mai frumos decat "viitor in 2",dragostea sufletului tanar,insetat de independenta si incarcat cu o doza imensa de optimism ,dorinta de a creste si de a imbatrani in acelasi pat si alaturi de aceeasi jumatate de suflet,inconjurat de realizari,de ceea ce esti mandru c-ai realizat in ciuda tuturor obstacolelor.

Iubirea nu vine niciodata cand este chemata ,ea ne surprinde in mod continuu si neintrerupt,ea apare atunci cand destinul pune cat mai multe piedici .Fara sa lupti pentru ceea ce iubesti ,din simplul motiv ca de declari un invins in fata destinului,sau din pura lejeritate,inseamna,a cauta ceea ce nu vei gasi niciodata si a abandona ceea ce-ti este vital,un fel de rau necesar .

Viitorul nu il poti schimba,dar il poti influienta.Cum si in ce fel ? Raspunsul e de o simplitate complicata si anume ,sa lupti cu inima , sufletul si ratiunea pentru ceea ce iubesti ,sa pasesti prin foc ,dar sa iesi mai frumos decat daca ai fi mers la un salon ,sa mangai viata cand ea iti da o palma,rabdarea sa-ti devina mai larga decat insusi ,Marele Univers,iar SUFLETUL,sufletul sa nu ti-l vinzi niciodata,ci sa ti-l hranesti ci ierburi afrodisiace,dar ,culese din inima Edenului !

Azi,maine,toata viata ...

As incepe sa scriu mai detaliat,dar,zambesc fara incetare,gandurile imi sunt canalizate in cu totul alta parte,sau ,catre cineva anume ,spre jumatatea mea de nebunie,doza aia tare ,care te arunca de pe bord,dar ,in orice caz,ciocnirea va fi cat sa poate de placuta.

Poate par nebuna ,sau prea aeriana pentru ca dezvalui toate aceste lucruri  marunte ,dar,pur si simplu,simt o nevoie imperioasa s-o fac .Persoana de care zic ,nu-i doar o persoana ,e cineva special,e cineva care ma face sa ma simt super ok,sau mai bine zis ,super ok la superlativ absolut.E cineva care imi spune ca sunt frumoasa si cred ca am sa ma obisnuiesc cu asta,e cineva caruia ii spun ce-mi trece prin capsorul meu roscat ,nu de alt,.da'-i place la nebunie .

Acest minunat cineva,e persoana careia ii spun"iubire",cu toate ca ,nu am nici cea mai vaga idee ce semnifica acest cuvant stravechi,dar mereu in continua evolutie ; e un cuvant pe care nu il pot explica in cuvinte ,nici DEX-ul nu mi-ar ajunge ,e ceva ce simt cu adevarat,e ,ca si cum,l-am fi inventat noi,si de la noi pleaca tot,parca am fi primii oameni,dar ,nu cei din urma...
Nu stiu din ce-i facut omu asta ,cred ca e o substanta neomogena ,combinatia fatala dintre nebunie si ratiune,dintre impuls si impresii,dar cu siguranta ,e un fel de ambrozie pentru suflet ...!

Aimee

Daca as incepe sa numar stelele,viata nu mi-ar fi de ajuns,daca as incepe sa numar florile ,probabil as pierde o zi din viata,dar,dac-ar fi sa-mi numar prietenii,mi-ar lua o secunda !

Par negru,usor ondulat,ochi negrii,mereu aceleasi unghii patratoase,mereu acelasi chip vesel dar cu o inima trista ...

Ea,este a mea Aimee,eleva din banca a treia ,mereu la datorie si vesnic plictisita,ea ,este ceea ce eu numesc "acasa"!

Daca ar fi sa ma gandesc la cele mai frumoase momente ,cu siguranta ca nu as gasi o limita! Mereu revad acele zile calduroase de liceu ,cand ieseam afara,si alergam ca nebunele sa ocupam o banca ,sau cand o puneam pe Kati sa intimideze persoana care era deja asezata ,sau acele momente ,cand nu te lasam pana nu faceam un miliard de poze,iar in final o postam pe cea mai naspa posibila .

Nu pot uita acele ore de istorie,cand ne uitam una la alta si izbucneam intr-un ras teribil ,pana la lacrimi;nu pot uita acele conversatii,in care filozofam (pss!:forever Platonela & Aristotela)

Nu-i pot uita rasul de veverita ,sau faimoasele ei replici :"Ce pusca mea !" ,sau :"Hai sa fim seriosi! "

Ea ,e genul ala de persoana,nonconformista,care uraste tocurile,dar ,inima ei e imbracata intro superba rochie mulata;ea este mbinarea perfecta dintre masculin si feminin,este exponentul simplitatii,dar ,vesnic sofisticata;ea este simbolul frumusetii naturale,cu toate ca ,sufletul inoata in machiaj...

Stau si o privesc,si uneori ,o consider o fiinta abisala,in a carei profunzime,nu am reusit sa pasesc ,dar...in acelasi timp ma regasesc in ea ...

A mea Aimee,este o cutiuta de secrete,aduna de la toata lumea;ea ma asculta fara sa ma judece,ea e dispusa sa ma ajute,chiar si in cele mai proaste momente.

Mai sunt 5 luni si terminam liceul,fiecare va urma calea  cea aleasa;vom fi la o distanta de cateva tari,dar despartirea fizica nu va afecta legatura noastra spirituala,pentru ca amintirile,ii vor pastra mereu portretul acelei fete de liceu ,din banca a treia,cu ghiozdanul plin de romane si plin de mancare .

Abia astept momentul ,cad peste ani,o voi vedea pe acea femeie eleganta,dar cu o atitudine de "bad boy",la volanul unui Range-Rover splendid,dar cu alelasi suflet de 18 ani...

Ea ,va ramane aceeasi Aimee,aceeasi Platonela,pe care o iubesc enorm.Chiar si la 100 de ani ,cand voi ramane  cu trei fire de par ,tot crete ,o sa-mi bata apropo-uri ca vrea sa ma impleteasca,cu fata ei de catelus :"Pot sa incerc ceva nou la parul tau,te roog ?!",

Mereu ne vom aminti de momentele speciale,care cantaresc mai mult decat noi,vom rade si atunci de tipa de la xerox cu accent de moldoveanca,sau cand vom revedea cele mai oribile poze din liceu !

 Ea,Aimee,este una dintre cele mai speciale persoane din viata mea ,ma pot numi o norocoasa pentru ca stapanesc o asemenea comoara. <3 <3 <3 <3 

25 septembrie...

           Parcul  este imbalsamat intr-o mladioasa baie de frunze a caror mandra glasuire anunta sosirea unei muze, care reprezinta un catharsis in viata unui om. Pamantul este puternic parfumat de un miros al infinitului, de o parte si de alta a cararii se contureaza siluetele unor copaci,care denota o stare de anxietate si care asteapta cu nerabdare intalniri selenare .Pe alocuri se zareste cate o floricica albastra, o Caliope, unicul sambure al tariei omenesti in fata piedicilor puse de destin.

           Zi de toamna, ultimul sarut al Soarelui, ultimul descantec al naturii, iar norii, imbibati cu cenusa, explodeaza in scantei ce se pierd  in nemarginitul unui nou inceput .

          Aleea "Sonnencheein" este limita dintre jungla urbana si  taramul dorintelor destainuite cu vraja, care aspira spre ideal, dar este si unicul martor al unei bucurii crescande, ce se naste si renaste in unanimitatea unui suflet curat, un boboc de trandafir, care, odata cu rasaritul soarelui, va deveni un simbol al decaderii umane .

          Emmniyet, un tanar de aceeasi varsta cu cerul si mai mic decat un gand este cea mai mare bogatie a parintilor, in care sunt inglobate sperantele celorlalti. Emmniyet, un veritabil germanofil, este dominat de o puternica dorinta de a deveni "nemuritor" printre muritori, studiaza cu  o atentie deosebita gerontologia si drept uramare, a fost admis cu succes la facultatea de Medina in cadrul unei univesitati de elita din Germania, fiind chiar primul pe lista.

          La sosirea acestei perioade de tranzitie, tanara fiinta este pasiva si hotarata sa nu se predea niciunui viciu, dar ispita apare mereu sub forma unei sageti care conduce spre o clipa de placere, iar apoi, spre inceputul unei epoci mizerabile.

Odata cu aparitia minunii selenare, Emmnyet, primeste o inviatatie de la prieteni sai  spre extaz, iesirea nocturna intr-un club il vor ajuta sa uite de greutati, esecuri si scoala. Odata ajuns in malaxoarul care consuma existenta umana, in interiorul fiintei lui Emmniyet, se rasfrang dorinte contradictorii: pe de o parte este stapanit, pe de o parte doreste sa ramana un punct de ac pe harta intelepciunii si a sperantelor, iar pe de alta parte este stapanit de odorinta spere a gusta din elixirul placerii si al clipei de neuitat.

         Dupa cum se stie, ispita este mai mare decat propria limita, astfel, Emmniyet, in urma unui fum din iarba pierzanie, devine un inger al demonului, iar lumea perfecta proaspat construita se sparge in mii de cioburi, care ii vor provoca o hemoragie a constiintei, iar, pentru a se alina, tanarul devine dependent de aceste medicamente pacatoase ale naturii, lucu constientizat de insusi Emmniyet: "Eu sunt Emmniyet, copilui cerului, zamislit din coasta infinitului  si hranit cu speranta si  intelepciune, sunt ucis in mod continuu, de roadele efemere ale naturii, oferite pe gratis de toti cei care" imi vor binele", iar eu, inconstienta farama a umanitatii, le-am dat voie sa mi-l ia pe tot ... sunt gol, atat in interior, cat si in exterior, nu am mai ramas cu nimic ...De fapt..inca, am acest trup, care dupa fiecare rasarit si apus, devine din ce in ce mai transparent, si maine, intrat in sevrajul cu numaul N, va deveni invizibil! 

         Totusi, cred cu adevarat ca in cele din urma, voi primi in ajutor de la divinitate o scara care ma va propovadui spre pocainta. Am abandonat calea cea luminata, chiar cand am ajuns la apogeu, doar pentru a atinge culmile placerii. Mi-am descosit ca printr-o aruncatura de minge, paradisul inchegat cu truda si optimism necontenit. Aceasta placere nevinovata, numita "agonie de moment", mi-a ucis cu sange rece viitorul binecuvantat  si m-a intors intr-un prezent murdar. Eu sunt jucaria sortii, care ma plimba  pe o mie si una de carari, pana cand imi arunca si trupul si sufletul intr-o prapastie cu destinatia direct spre infern".